Credința nu este o virtute, este o binecuvântare. Credința este darul lui Dumnezeu pentru om. Fericit este cel care poate să-L primească. Cel ce nu crede, nu este vinovat. El e bolnav în suflet și nu-și găsește liniștea. Nu vă temeți de el, fie-vă milă!

Nu cereți dovezi pentru credință! Nu vi le poate oferi nimeni. Nu încercați s-o cumpărați! Nimeni nu are credință de vânzare. Nu cereți nimănui să creadă pentru voi! Nimeni nu poate iubi pentru altul. Nu cugeta la credință! Te vei îndepărta și mai mult de ea.

Dacă Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, haideți să nu-l facem și noi după chipul și asemănarea noastră, adică mândru, mofturos, răzbunător, orgolios, lacom, pătimaș. Cum este El? Nu știu și mi-e teamă de necredința mea. Încep să rostesc doar atât:

Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșelile noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor. 
Amin.