Sindromul dhat este o noțiune care a apărut în sudul Asiei (cu mai bine de jumătate de secol în urmă) pentru a descrie un tablou clinic des întâlnit la pacienți tineri, de sex masculin, care atribuiau un ansamblu de simptome și semne pierderii de lichid seminal. În ciuda denumirii, acest status medico-psihiatric nu este un sindrom bine specificat, ci mai curând o explicație culturală a suferinței acelor pacienți care consideră că, datorită pierderii de spermă, prezintă: anxietate, senzație de slăbiciune, pierdere în greutate, impotență sexuală, diferite alte acuze somatice și dispoziție depresivă. Elementele cardinale ale sindromului sunt anxietatea și suferința legate de pierderea de dhatu (spermă), în absența oricărei disfuncții fiziologice identificabile. Dhat a fost descris de pacienți ca fiind o scurgere albă, observată la defecație sau micțiune. Această convingere a pacienților este legată de noțiunea de dhatu  (spermă), descrisă de sistemul medical hindus Ayurveda ca fiind unul dintre cele  șapte fluide esențiale ale organismului al căror echilibru este necesar pentru a menține starea de sănătate.

Deși sindromul dhat a fost descris inițial ca un îndrumător cultural pentru un concept clinic local, idei asemănătoare, cu privire la maladii cauzate de pierderea de lichid seminal, au în prezent o largă răspândire în populația generală din India și Pakistan. Acest fapt sugerează predispoziția culturală zonală pentru explicarea unor probleme medicale prin pierderea de dhatu. Cercetările desfășurate în diverse clinici medicale au stabilit rate diferite de prevalență ale acestui sindrom: 64% din bărbații indieni internați la psihiatrie pentru disfuncții sexuale; 34% din bărbații pakistanezi internați în clinicile de medicină generală, pentru alte acuze somatice. Deși sindromul dhat apare mai frecvent la bărbații tineri cu statut socio-economic scăzut, sunt afectați și bărbați din alte categorii sociale  și de vârstă.