Schizofrenia este o boala ereditara si se declanseaza cel mai frecvent in intervelul de varsta 18 – 30 ani. Aceasta maladie este realmente ca o bomba cu ceas. Odata ce ti-a fost dat de soarta sa te nasti cu ea scrisa in materialul genetic, mai devreme sau mai tarziu se va declansa.

Debutul bolii poate sa fie brusc, spectaculos prin manifestarile sale sau lent, progresiv. Cel mai adesea inceputul brusc al suferintei este declansat de un eveniment psihotraumatizant din viata familiala, sociala sau profesionala a celui in cauza (decesul unei persoane apropiate, deziluzii in dragoste, conflicte cu alti oameni, insuccese scolare sau profesionale, boli somatice care provoaca durere fizica etc.).

Cand vorbim despre schizofrenie nu trebuie sa ne ferim de cuvinte, nu trebuie sa ne ascundem si nu trebuie sa avem sentimente de rusine sau culpabilitate.

Ce trebuie sa stie parintii suferinzilor de schizofrenie:

• Nu sunteti vinovati de boala copilului. Nu voi ati adus pe lume genetica si legile sale. Indiferent de cat de multa grija ati fi avut boala s-ar fi declansat oricum.
• In cazul in care schizofrenia a debutat brusc, datorita unui eveniment traumatizant din viata sociala a copilului vostru, nu sunt vinovati oamenii care au fost implicati sau au declansat conflictul. Mai devreme sau mai tarziu in viata fiecaruia apar conflicte, necazuri, certuri.
• Schizofrenia nu se vindeca, dar se trateaza. Cu medicatia potrivita si initiata cat mai repede dupa inceputul bolii, sansele unei vieti familiale, sociale si profesionale normale sunt aproape garantate.
• Tratamentul pentru schizofrenie trebuie administrat toata viata, fara intrerupere.
• Daca, de la inceperea unui tratament medicamentos, recomandat de un psihiatru, observati ca dupa o perioada de maxim 2 luni de tratament corect administrat nu apar ameliorari semnificative, nu va fie frica sa-i spuneti asta medicului, iar daca raspunsul acestuia nu va place, va puteti adresa fara rezerve altui medic psihiatru. Doar este vorba despre copilul vostru. 
• Dupa echilibrarea suferintei pacientului, comportati-va cu acesta perfect normal, nu-l supraprotejati dar nici nu-i pretindeti mai mult decat poate la momentul respectiv.
• Nu va alarmati.  Cu cel mai bun tratament din lume, perfect ajustat pentru cazul copilului vostru, administrat corect si fara intrerupere, dupa perioade lungi de viata normala, pot sa apara din nou simptome ale bolii de intensitate mai mult sau putin ingrijoratoare. Este una din trasaturile caracteristice ale acestei boli, chiar si sub tratament. Adresati-va medicului psihiatru in care aveti incredere.

Un sfat pentru cei care isi intemeiaza o familie: nu ezitati sa va intrebati cu delicatete partenerul despre bolile sale (despre care poate nu stiti) si despre maladiile membrilor familiei lui.