Arhetip

Termenul de arhetip, provenit din greaca veche (arche ”început” + typos ”tip”), desemnează elementele specifice ale inconștientului colectiv. Arhetipurile sunt imagini originare universale, care pot fi transformate în formule conștiente. Cuvântul îi aparține psihiatrului elvețian Carl Gustav Jung.

Jung consideră că inconștientul despre care vorbește Freud este inconștientul individual, personal; există însă un inconștient mai profund, care nu are legătură cu achizițiile și experiențele individuale, fiind de natură universală. Diferit de inconștientul personal (și psihismul personal), inconștientul colectiv este ”identic cu el însuși la toți oamenii și constituie un fundament psihic universal, de natură suprapersonală, prezent în fiecare” (C. G. Jung). Conținutul acestui inconștient colectiv este format din arhetipuri. Acestea apar în mituri, în povestiri, în vise și în producțiile imaginare din psihoze. Ele constituie o structură preexistentă unei conștiinței individuale (la copil și la primitiv).

Produsele spontane ale activității inconștiente (confesiuni ale psihismului inconștient) se împart în două categorii:

  • imagini cu caracter personal, care trimit la experiențe personale uitate și refulate (descrise de Freud)
  • imagini cu caracter impersonal care nu se leagă de experiențele și achizițiile individuale; aceste imagini corespund unor elemente ale sufletului colectiv care intră în alcătuirea psihismului uman în general (asemenea elementelor morfologice ale corpului fizic), și sunt ereditare.

Arhetipurile sunt structuri mintale înnăscute, constituind psihismul preformat; ele sunt prezente în toate epocile, în toate culturile, în toate spațiile biografice. Originea posibilă a arhetipurilor ar fi, după Jung, sedimentarea unor experiențe milenare ale omenirii. Arhetipurile ar reprezenta în plan mintal ceea ce instinctele ar reprezenta în plan biologic. Câteva dintre arhetipurile mai importante sunt: Anima, Animus, Marele înțelept, Eroul, Copilul zeu, Mama cea mare, Vrăjitorul. Tema copilului nu este același lucru cu experiența concretă a copilului (fapt valabil pentru toate arhetipurile). Imaginea  empirică (imago) de ”copil” este un mod de expresie a unei stări psihice greu sesizabile.

Această teorie a arhetipurilor este un mod de a explica o serie de fenomene psihice; Ea continuă să fie doar un punct de vedere ce oferă date, satisfăcătoare pentru unii, dar total insuficiente pentru alții.

Lasă un răspuns